În prima seară a Canonului Sfântului Andrei Criteanul, luni, 3 martie 2025, Preasfințitul Părinte Nectarie de Bogdania, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului, a rostit un cuvânt de învățătură la Paraclisul Mitropolitan „Sfântul Ioan Teologul” din Chișinău, îndemnând credincioșii să intre cu adâncă pocăință și neîncetată rugăciune în acest urcuș duhovnicesc a Postului Mare.
„Cu inimă smerită și cu sufletul plecat înaintea Domnului, ne aflăm în această sfântă seară a Postului Mare, când Biserica ne cheamă la pocăință prin glasul Sfântului Andrei Criteanul. Am rostit împreună cântările Canonului cel Mare, în care fiecare suflet este chemat să-și plângă păcatele și să caute mila lui Dumnezeu: «De unde voi începe a plânge faptele vieții mele celei ticăloase?» (Cântarea 1). Această întrebare trebuie să ardă în inima noastră, căci fără pocăință, fără lacrimi, fără zdrobire de inimă, nu există cale către Împărăția Cerurilor”, a subliniat ierarhul.
Preasfinția Sa a evidențiat importanța pocăinței ca înnoire a Botezului, citând cuvintele Sfântului Ioan Scărarul: „Pocăința este împăcarea cu Dumnezeu prin osteneli de bunăvoie și prin lacrimi”. Totodată, ierarhul a amintit că adevăratul post nu se rezumă doar la înfrânarea de la bucate, ci este „postire a sufletului, înfrânare a gândurilor și a dorințelor necurate”.
În încheiere, Preasfințitul Părinte Nectarie a îndemnat credincioșii să trăiască acest post ca pe „o scară către cer” și să ia aminte la glasul Sfântului Andrei Criteanul care strigă: „Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi? Sfârşitul se apropie, şi vei să te tulburi. Deşteaptă-te dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu” (Cântarea a 4-a).
Postul Mare este timpul apropierii de Dumnezeu, al lacrimilor și al rugăciunii neîncetate. Să ne ridicăm și să îndrăznim a merge pe calea pocăinței, căci „fericiți sunt cei ce plâng, că aceia se vor mângâia” (Matei 5,4).